Nu se poate face totul la timp
Majoritatea cititoarelor mele, precum și a clientelor mele, sunt femei interesate de tot ce ține de copil: cum să aibă cea mai bună grijă de el, cum să-l crească, cu ce și cum să-l hrănească, să-l îmbrace, să-l dezvolte în mod cuprinzător și altele asemenea. Sunt mame conștiincioase, care acordă copiilor atenție și îngrijire plină de dragoste. Ceea ce este minunat! Mai puțin minunat este cum se reflectă acest lucru la începutul maternității în celelalte domenii. Nu se poate face totul, ceva trebuie să lipsească. Nu mai este atât de mult timp sau dorință să te ocupi de tine sau de partener. Veniturile scad, iar cheltuielile cresc.
Pe termen scurt, se poate rezista, mai ales dacă ambii parteneri se așteaptă dinainte la asta și comunică despre toate schimbările temporare care vor apărea după nașterea copilului. Se vor încheia întâlnirile frecvente, cinele, mersul la cinema, sexul pasional. Primul an din viața copilului este o mare încercare pentru cuplu. Sună paradoxal, dacă copilul este planificat și dorit – dragostea ar trebui să se înmulțească și să atingă un sens mai înalt, nu? Dar dacă ne gândim la toate schimbările, are sens. Fără îngrijire, floarea se ofilește, la fel și relația de cuplu.

Timpul pentru tine și cel petrecut cu partenerul sunt importante
Recomandările mele principale pentru rolul de parteneră sunt: 1) să comunicați reciproc despre așteptările și nevoile voastre, 2) să vă spuneți că este doar o perioadă, 3) să nu neglijați relația pentru totdeauna – încercați să stabiliți cât mai curând un timp regulat doar pentru voi doi, de exemplu, când cineva plimbă copilul în cărucior o oră sau se joacă cu copilul în camera lui, în timp ce voi sunteți în sufragerie.

La fel, aș recomanda să stabiliți cât mai curând un timp regulat doar pentru dumneavoastră. De exemplu, 10 până la 20 de minute în fiecare zi și două ore în fiecare săptămână. Pare un detaliu mic, dar pentru multe femei este un lucru mare. Ele se tem că copilul se va simți abandonat fără ele. Că partenerul nu se va descurca la fel de bine ca ele. Sau au remușcări pentru cât de mult așteaptă cu nerăbdare timpul fără copil. Acest conflict interior – vreau să plec, dar nu ar trebui – poate duce la anxietate sau la faptul că femeia nici măcar nu se va bucura de timpul pentru ea însăși.

Se poate lucra foarte bine cu asta prin terapie cognitiv-comportamentală. Și uneori este suficient să discuți despre asta cu o prietenă. Adesea, femeile descoperă surprinse că au exact la fel, doar că nu vorbesc despre asta cu voce tare. Este pur și simplu bine să încerci, să te redescoperi pas cu pas. Ce îmi place mie personal? Ce pot face doar pentru mine? Să beau o cafea caldă? Să fac o baie? Să citesc o carte? Îmi convine o dată pe săptămână? Sau o dată pe zi, întotdeauna seara? Când și cu cine este copilul meu cel mai liniștit fără mine și eu pot pleca fără griji?

Copilul simte disconfortul mamei
Când o femeie își neglijează pe termen lung sinele pentru ca toți cei din jur să fie mulțumiți, din păcate, adesea rezultatul este opusul. Ea devine epuizată, copleșită, iritată, spontaneitatea, bucuria și unicitatea ei, pentru care partenerul s-a îndrăgostit de ea, dispar. Copilul simte, de asemenea, disconfortul mamei, chiar dacă ea zâmbește mereu la exterior.

Ca psiholog pentru copii, cu siguranță nu susțin extremele de genul să lași copilul să plângă singur sau să pleci imediat după șase săptămâni de la naștere o lună întreagă în Hawaii fără el. Dar când pur și simplu nu mai pot, copilul plânge continuu, vrea doar pe mine și eu simt că aș exploda? Atunci pur și simplu ies și îmi prescriu o plimbare sau o întâlnire cu o prietenă. O oră, două, partenerul și copilul pot rezista. Și tu vei avea din nou de unde să iei putere. Masca de oxigen trebuie pusă în avion mai întâi ție.

—

BOX: Ce v-ar interesa data viitoare? Trimiteți sugestiile dvs. la vinci@kolorky.cz. Sau contactați direct pe Lucia Miškóci în grupul de suport de pe Facebook numit Nadechni se, mami.